A FI…

01.13.11

Pornind calatoria spre esenta proprie, descoperim urme ale uitarii noastre, de sensul care da culoare limbajului propriu EU SUNT…Spectacolul ESENTEI, este recunoasterea fricilor, care blocheaza vastitatea exprimarii momentului AICI si ACUM…Deschiderea spre sublimul interior creeaza raza, care te cheama sa te imbratiseze cu mireasma dulcelui potir al IUBIRII DE VIATA…Respir in CUVANT, si creez un spatiu al viului, ce scoate-n miscare comori, ale celui ce le primise-n dar intrun timp ce-si avea propria stralucire…Galopul in sensuri obliga speranta, sa-si capete rostul acolo in locul, in care totul parea arid si pustiu, creand spatiu de joaca celui flamand de A FI in ACUM..

Claritate

12.28.10

Fiecare sclipire de constientizare a CINE SUNTEM, ne modeleaza prezentul intr-un mod unic si delicios de NOU, iar aceasta schimbare este binecuvantarea increderii ca a meritat sa ascensionam spre o NOUA CONSTIINTA…Relatia cu propriul SUFLET traita constient, ne creeaza un ambient favorabil dezvoltarii noilor experiente, respirate in vibratia NOII ENERGII.
Invitatia pe care propriul SINE o trimite spre universul nostru treaz, este aceea de a respira impreuna VIATA, care ne antreneaza simtirea in a procesa gratios echilibrul cu noi insine, raportat la pulsatia prezentului cotidian…Corpul nostru fizic, grandioasa citadela terestra care ne sustine divin in a ne crea identitatea unicitatii, prin care UMANUL si DIVINUL isi unesc complementaritatile, dispune de o incarcatura inteligenta de refacere, prin mintea celulelor oferindu-ne potentialul de a trai echilibrati si sanatosi…
Relatia constienta cu SUFLETUL nostru este un inceput grandios de unic,ce permite sa ne materializam propriile creatii intr-o libertate totala, fara asteptari, fara evaluari de BUN sau RAU, in libertatea NOII CONSTIINTE de A FI… Relatia cu propriul SUFLET, incepe atunci cand alegi constient sa iti deschizi expansiunea simtirii, cand alegi sa deschizi usa necunoscutului (cunoscut) din intregul care ESTI.

Zambet expansionat…

12.26.10


Am deschis usa zambetului, adormit in cenusa timpului
L-am invitat in linistea prezentului,ACUM
Iar EL, zambetul mi-a reamintit de starea mea adevarata…
Respiratia magica , a divinei taceri din clipa
Mi-a rasfatat trairea, si m-a trezit din intepenirea uitarii..
Atunci m-am reimprietenit , cu propriul ZAMBET..
Spontaneitatea momentului, claritatea venita din trezire
M-a reconectat cu vocea, zambetului meu adevarat..
Am eliberat, instantaneu masca purtata pe timpul separarii..
Si am zambit, am zambit…asa cum am facut intotdeuna…